Eşti un porc!

Notă

Purcelus

Stătea el de multe zile gândindu-se la o întrebare veche de când lumea ce continua să i se tot învârtă prin cap.

Cine sunt?

Eşti un porc”, i-a răspuns mama micuţului purceluş.

Când spui „eşti” atingi nivelul cel mai înalt al fiinţei: identitatea.

Tratează omul aşa cum s-ar cuveni şi va deveni ceea ce ar putea şi ar trebui să fie

În cazul de mai sus, micuţul era un purcel însă de câte ori nu folosim cuvinte inconştienţi de puterea lor?

Eşti dezordonat.
Eşti incorect.
Eşti mincinos.
etc.

Când spui „eşti”, ţinteşti spre cel mai profund nivel: identitatea.

Când îi spui cuiva eşti, acea persoană va avea tendinţa să fie ceea ce tu i-ai spus să fie.

Să faci asta cu cei mari e grav de tot, însă cu cei mai mici este un adevărat atentat la viaţă, întrucât cuvintele pe care le folosim prind viaţă şi dobândesc o semnificaţie particulară în urechile celui care le aude.

Ţintirea spre identitatea unui adult este gravă, însă e şi mai şi dacă o faci spre cea a celor mai mici.

Dacă în cazul adulţilor există prezumţia că identitatea le este deja formată (lasă, ştim noi foarte bine cum e cu adulţii: cei mai mulţi au nevoie de confirmări şi repetarea trebuie să le aducă noi confirmări…), în cazul celor mici, identitatea este în plin proces de formare.

La fel ca micuţul purcel, mai mult ca oricând, cei mici se întreabă: cine sunt?

Nu „EŞTI” ci „faci/spui”.

Faci/spui… atunci când vrei să semnalezi un comportament negativ, decât să spui „eşti”.

Un acţiune tranzitorie oricum semnalează o situaţie, un dat de fapt, un comportament care trebuie modificat, însă închide într-o perioadă de timp.

Tu nu eşti asta, ci faci asta (de ex.: nu eşti un student leneş ci în acest moment studiezi puţin).

Încearcă să îţi imaginezi: pe care dintre afirmaţiile de mai jos ai vrea s-o auzi?

1. Eşti un student leneş!

2. Eşti inteligent, cum de în acest moment studiezi atât de puţin?

Tratează omul aşa cum s-ar cuveni, şi va deveni ceea ce ar putea şi ar trebui să fie

Sunt tare curios să aflu care este părerea ta cu privire la povestea de mai sus. Ţi s-a întâmplat vreodată să ţi se spună într-un fel, iar tu să te comporţi aidoma?

Cu prietenie,
Iuliu-Vasile Muntean

P.S.: Principiile enunţate sunt valabile atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari.